Cuvântul „dor”, după C. Noica, s-a constituit din puterea infinită a poporului român de a cristaliza într-o expresie, într-un cuvânt, o tensiune sufletească complexă, cu accente de nelinişte, durere, plăcere, dragoste, aspiraţii.Românii au înţeles ca nimeni alţii arderea dorului.Dor de mama, de copil, de strabuni! Dor!
