Ecoturism in Oltenia de Nord
Da, acesta e unul din visele mele.
O alternativa la Valea Prahovei, dar nu una distructiva. Adica nu una care se bazeaza pe adaugarea de constructii, ci pe valorificarea, restaurarea sau transformarea celor existente. Care se bazeaza pe invatarea oamenilor sa respecte ceea ce au déjà, sa inteleaga ca nu conteaza neaparat unde traiesti, ci ceea ce faci ca sa iti imbunatatesti viata.
Este incredibil cum o zona cu atat de mult potential turistic, cu peisaje fascinante, cu obiceiuri si mestesuguri atat de frumoase, inca nu este pusa in valoare si nu este cunoscuta asa cum ar merita.
Cand eram mica si ajungeam vara in vacanta, in satul tatalui meu de la poalele Muntilor Parang, cel mai mult imi placea faptul ca expresia “vesnicia s-a nascut la sat” era atat de vie, atat de prezenta.Anii treceau, lumea se schimba si cu toate astea nimic nu parea sa perturbe linistea si frumusetea acelui sat.
Intre timp, sigur, lucrurile nu mai stau chiar asa, schimbari au mai avut loc: s-a asfaltat drumul, s-a facut alimentarea cu apa, cablu si internet au avut dinainte de a avea eu intr-o zona nu chiar marginasa a Bucurestiului, prin anii 2000.
Ce s-ar mai putea face:
-trasee cu bicicleta prin imprejurimile satului, pe marginea raului care reprezinta una din granite, sau pe marginea padurii, care reprezinta cealalta granita(asa cum am vazut intr-un sat in Germania);
– restaurarea caselor traditionale oltenesti si transformarea lor in mici pensiuni sau case de oaspeti(asa cum am vazut in Viscri);
-cautarea unor mestesuguri locale si readucerea lor la viata, cum ar fi cusutul iilor; crearea unor ateliere in care sa se reinvete si sa se dea un suflu nou acestora;
-restaurarea bisericilor de lemn si introducerea lor intr-un circuit turistic/ecumenic(de curand am aflat ca cele mai multe biserici de lemn sunt in judetul Gorj);
-redescoperirea istoriei locale si crearea unor trasee avand la baza oameni si fapte care au contribuit la crearea acestei tari, asa cum o stim astazi: Ecaterina Teodoroiu, Tudor Vladimirescu, Tudor Arghezi, Constantin Brancusi.
Da, acesta e unul din visele mele: conservarea si pastrarea traditiilor, naturii, obiceiurilor locale dar in acelasi timp, deschiderea zonei catre oameni, catre o cunoastere mai adanca a sufletului si spiritului romanesc din Oltenia de Nord: eu cred ca merita!