Istoria personală a tuturor se împarte acum în două, înainte şi după izbucnirea pandemiei de COVID-19, dar RomânIA Autentică rămâne aceeaşi iniţiativă de suflet, dedicată valorilor nepieritoare ale sufletului românesc. Chiar dacă, în actualul context, pare aproape imposibil să ne gândim la organizarea festivalului şi suntem nevoiţi să amânăm desfăşurarea lui în forma consacrată, asta nu înseamnă că nu suntem mereu aproape de meşteşugari, de colecţionari, de iubitorii artei şi tradiţiilor populare. 

În vara acestui an ne pregăteam de prima aniversare, cinci ani de festival dedicat tradiţiilor, meşteşugurilor şi folclorului muzical şi coregrafic. Ne amintim cu mare drag cei patru ani petrecuţi vară de vară, de Sânziene, alături de meşteşugari şi artişti de pe tot cuprinsul ţării, fiecare cu specificul şi harul său. Am admirat şi am învăţat alături de ei.

Am învăţat nu doar să toarcem, să ţesem, să coasem, să împletim sau să dăm formă lutului, ci am învăţat, în primul rând, să iubim filonul nepreţuit al valorii artei şi tradiţiilor româneşti autentice. Am învăţat să preţuim munca, muncind. Am învăţat să preţuim cântecele, cântând. Am învăţat să iubim ia şi fota, marama şi catrinţa, cămaşa şi sumanul, şerparul şi ilicul, purtându-le. 

Inima românilor a bătut în aceşti patru ani de Sânziene în ritmul uneltelor cu care Constantin Brâncuşi însufleţea lemnul şi piatra şi metalul. De acolo, din Hobiţa lui a început frumoasa poveste a festivalului, iar ecoul primei ediţii s-a auzit peste tot. Am trecut munţii la Iaşi şi la Braşov, iar tezaurul popular, adus de meşteşugari, interpreţi de muzică populară, instrumentişti, creatori şi păstrători a celor mai valoroase elemente din cultura populară a românilor, a bucurat inimile miilor de participanţi. Lor ne adresăm acum, mulţumindu-le. O facem în numele nostru şi în numele sutelor de meşteşugari la care ne gândim acum cu grijă şi responsabilitate. Sunt oameni care şi-au dedicat viaţa şi puterea creatoare ca să culeagă, să conserve, să revitalizeze şi să ducă mai departe patrimoniul spiritual al acestui neam. Viaţa lor se împărţea între munca în atelier şi participarea la târguri, încercând să aducă rodul efortului şi creativităţii, prinosul de recunoştinţă pentru comoara strămoşească, atât de frumoasă şi atât de vulnerabilă. 

Vom face mai departe ceea ce am făcut şi până acum, vom conserva, vom promova, vom păstra şi vom da mai departe ceea ce am găsit în lada de zestre a bunilor noştri. De acolo vom îmbrăca ia şi în casele noastre va veni sărbătoarea, căci RomânIA Autentică este acolo unde îmbrăcăm ia. 

Vă dorim tuturor Sărbători Luminate şi Învierea Domnului să fie prilej de har pentru fiecare!