eliade

Pentru cultura noastră, Mircea Eliade reprezintă un caz fără precedent, vîrful unei generaţii de intelectuali români care a pătruns mai mult decăt oricare alta în conştiinţa occidentală.

Despre prietenul său, Emil Cioran scria: „Mircea era cel mai puţin balcanic dintre noi toţi. Nu avea nici gustul, nici superstiţia eşecului, nu cunoştea uşurarea de a abandona un proiect sau voluptatea inerentă oricărei întreprinderi nerealizate.”

Mircea Eliade s-a născut la 28 februarie 1907 in Bucureşti. Elev al liceului bucureştean „Spiru Haret”, descoperă că nu se poate adapta disciplinei şcolare. Studiază însă intens, citeşte mult şi îşi impune un program de lucru foarte strict, limitându-se la doar 4 ore de somn pe noapte.

După absolvirea Facultăâii de Filozofie din Bucureşti, interesul său pentru religie şi misticism îl determină să ia drumul primei „călătorii iniţiatice”, în India, de unde se va întoarce cu o teză de doctorat despre Yoga. Până în 1940, în paralel cu o susţinută activitate teoretică, literară şi publicistică, Eliade ţine cursuri de filozofie şi de istoria religiilor la Universitatea din Bucureşti. Sfîrşitul anilor 30 a însemnat însă şi dezvoltarea mişcării legionare care devenea tot mai importantă şi acapara tot mai mulţi tineri. Tot atunci apar şi primele semne ale orientării politice ale lui Mircea Eliade. Opţiunile sale ideologice din acei ani îl vor urmări însă toată viaţa. Iar detractorii săi vor profita din plin de această „derapare ideologică”, criticăndu-i constant opera şi biografia.

După instaurarea comunismului în România, Eliade alege să rămână în exil şi se stabileşte la Paris. Predă istoria comparată a religiilor la Ecole Pratique des Hautes Etudes, apoi la Sorbona şi îşi redactează aproape toate lucrările ştiinţifice în limba franceză. În anul 1957 primeşte postul de profesor coordonator al Catedrei de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago, stabilindu-se definitiv în Statele Unite ale Americii.

Însă, ideile istoricului religiilor sunt completate de opera sa literară. „Atunci când fac literatură, scrie Eliade, vreau să mă păstrez în acea spontaneitate a visului sau a copilăriei. Tot ce facem noi în literatură e o nostalgie a copilăriei și adolescenței, adică partea cea mai spontană și mai creatoare a vieții…” Din această convingere s-au născut nuvelele și romanele sale: Maitreyi, Noaptea de sânziene, Nuntă în cer sau În curte la Dionis.

În anul 2007 Francis Ford Coppola regizează filmul Tinerete fara tinerețe, al carui scenariu este bazat pe nuvela omonimă a lui Mircea Eliade.